Ocean Mare, Alessandro Baricco

‘Realitatea se incetoseaza si totul devine memorie. Pana si tu, putin cate putin, ai incetat sa mai fii o dorinta si ai devenit o amintire. Mi-au ajuns epistolele tale ca mesaje supravietuind unei lumi care nu mai exista. Nu te-am iubit din plictiseala, sau din singuratate, sau din capriciu.Te-am iubit pentru ca dorinta de tine era mai puternica decat orice fericire. Si stiam apoi ca viata nu este destul de mare ca sa tina laolalta tot ce reuseste sa-si imagineze dorinta.”

”Prezentul dispare si tu devii memorie. Te strecori afara din toate, spaime, sentimente, dorinte: le pastrezi ca pe niste haine uzate, in dulapul unei necunoscute intelepciuni si al unei paci nesperate.”

~ prin b88pie pe 18/10/2009.